09 iunie 2023, ora 19:00

O stație de producere a oxigenului medical, un aparat performant de ultrasonografie, patru defibrilatoare și alte dispozitive moderne, în valoare totală de 238 455 de dolari, au fost donate Spitalului Clinic al Ministerului Sănătății.

Donația a fost oferită de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), în cadrul proiectului „Asistența umanitară în Ucraina și țările vecine”, finanțat de Guvernul SUA.

Menționăm că, de la începutul crizei refugiaților, OIM a donat, în cadrul proiectului, echipamente, medicamente și ambulanțe Centrului Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească, Spitalului Clinic al Ministerului Sănătății și Institutului Oncologic, în sumă de 1,2 milioane de dolari.

06 iulie 2024, ora 20:55

În cel mai sudic punct al țării, găsim rezervația naturală „Prutul de Jos” , cartea de vizită fiind Lacul Beleu. Din cauza scăderii nivelului apei, acesta este amenințat de dispariție. Astăzi, apa din lac măsoară aproximativ 40 de centimetri, dar au fost ani în care apa a fost de o șchioapă, fapt ce a dezechilibrat întregul ecosistem. Și pădurile de pe teritoriul rezervației au fost afectate. Un incendiu devastator, în urmă cu câțiva ani, a mistuit peste 300 de hectare. Nu departe de lacul Beleu, se află și zăcămintele de petrol, care recent au revenit în proprietatea statului. În continuare, dreptul de exploatare îl deține o întreprindere de stat.

„Ne aflăm pe canalul Manolescu, este un canal care poartă apa râului Prut în lacul Beleu și este unul din cele patru canale care face legătura lacului cu râul Prut. - Aici, de obicei, nivelul apei e mai ridicat, da? - În canal nu, este cum este peste tot, un loc drept, o luncă inundabilă. Spre ieșirea în lac nivelul apei este aproximativ jumătate de metru. - Și adâncimea maximă? - 3-4 metri. În ecosistemul lacului Beleu, vreau să accentuez faptul că rezervația naturală este parte componentă a zonei umede Ramsar, lacurile Prutului de jos, din anul 2000. Este prima zonă umedă, desemnată în Republica Moldova, în special ca habitat al păsărilor acvatice. În urma cercetărilor multianuale, am identificat 246 de specii de păsări, dintre care 51 sunt luate sub protecție pe plan internațional și național. Acum se lucrează la ediția a patra a cărții roșii generală pe republică, deci urmează în decurs de doi ani să se obțină un nou volum și atunci o să avem alte cifre”, spune șefa secției Știință de la Rezervația Naturală „Prutul de jos”, Viorica Palade.

Pe lângă speciile de plante și păsări, aici sunt și trei specii de șerpi care nu sunt veninoși. Se găsește și broasca-țestoasă de baltă. De departe însă, „vedeta” rezervației este pelicanul. 

„La noi vin două specii de pelican, pelicanul comun și pelicanul creț. Vin aici din Delta Dunării pentru a se hrăni, atunci când nivelul hidrologic este mai scăzut și e mai ușor să-și dobândească peștele. Pelicanul comun este mai numeros față de pelicanul creț, iar în ultima perioadă, din cauza lipsei hranei în zona noastră sudică, acesta urcă cumva mai spre centrul republicii și sunt văzuți mai des și pe alte lacuri”.

Chiar dacă, la prima vedere, peisajele sunt uimitoare, în spatele lor se întrezăresc și o mulțime de probleme, mai mici sau mai mari, cu care se confruntă lacul Beleu. Una dintre ele pune în pericol însăși existența acestui bazin acvatic, format acum vreo 6 mii de ani. 

„Cea mai mare problemă este nivelul hidrologic, deoarece de aici pleacă toate celelalte probleme din ecosistem. Faptul că, în timp, datorită unor activități și antropice dar chiar și de mediu lacul s-a colmatat, este prezent procesul de înmolire a lacului, iar asta este mai evident în ultimii douăzeci de ani. Dacă ne dăm înapoi cu douăzeci de ani și am fi în același loc, pădurea pe care o vedem acum nu era. Ceea ce avem pe partea dreaptă este o pădure tânără de salcie, care înaintează spre suprafața acvatică și asta e o mare problemă, tot din cauza nivelului hidrologic scăzut. Pădurea înaintează spre suprafața lacului și fură din spațiu, astfel riscăm la un moment dat să pierdem lacul și să avem doar o luncă inundabilă, temporar”.

În ultimii ani, singurele momente când nivelul apei depășește o jumătate de metru este atunci când vin viituri pe râul Prut. Una dintre ele a fost în anul 2020, atunci când nivelul apei în lacul Beleu a ajuns la trei metri. De cealaltă parte, unul dintre cei mai dezastruoși ani, care a adus dezechilibre în ecosistem, a fost anul 2015, atunci când toate cele patru canale care aduceau apa din râul Prut, pe anumite porțiuni, erau complet uscate. 

„- Ce se poate face ca să, nu știu dacă să readucem totul la ce a fost înainte, dar totuși să îndreptăm puțin situația? Ar trebui curățate canalele, care sunt pașii? - Noi, ca angajați ai rezervației, chiar și administrația, am descris situația la ședințe, în fiecare an, noi la secția științe edităm analele naturii și acolo, de fiecare dată menționăm tot ceea ce sde întâmplă pe parcursul anului și accentuăm cumva problemele de mediu. S-a venit cu o soluție de a săpa alt canal decât acesta existent, se gândeau să aducă un canal vechi care era, dar nu știm dacă asta este soluția corectă”.

În documentele vechi de 15-20 de ani, suprafața lacului era de peste 600 de hectare, dar astăzi, aceasta s-a micșorat și se reduce cu fiecare sezon. Pădurile de salcie încep să ocupe porțiuni mari din zonele care odinioară erau acoperite de ape. Fonduri cu care ar putea curăța pădurile sau decolmata canalele, administrația rezervației nu are de ajuns, banii fiind uneori pentru salarii și cheltuieli de întreținere. Șefa secției „Științe” din cadrul rezervației „Prutul de Jos”, ne-a spus că există servicii de turism, prestate de către administrația rezervației, dar ele se fac cu un minim deranj asupra florei sau a faunei locale. Rezervația nu este ferită nici de dezastre, iar unul dintre cele mai mari a avut loc în luna martie a anului 2020. 

„Am avut probleme mari în anul 2020, când a ars o suprafață de peste 300 de hectare de pădure și atunci nu s-a găsit vinovatul, cu toate că s-a știut cine era. Faptul de unde a plecat focul se știa și nu știm de ce nu s-au dus lucrurile la capăt. Explicația a fost că a pornit de la pescari, de la o barcă și parcă a fost o glumă să zic așa, deoarece atunci nivelul apei în lac era de 15 centimetri și nicidecum nu puteau să fie pescari.

Suntem la unul din cele două turnuri de observare, amplasate special pentru vizitatorii rezervației. Unul este pe teritoriul satului Văleni și acesta este pe teritoriul Sloboziei Mari. Noi desfășurăm și alte activități, proiecte mai mici, zic eu. Așa am procurat echipament pentru dezvoltarea turismului și acum vrem să amplasăm aici un punct pentru realizarea fotografiilor, pe malul lacului. De asemenea, cu contribuția primăriilor celor două sate și cu o contribuție europeană, se construiește o platformă de vizionare, pe panta de la intrarea în localitatea Slobozia Mare. Acesta va fi un loc foarte atractiv pentru turiști, deoarece de acolo se vede panorama lacului, râul Prut, toată zona”.

Oamenii locului își amintesc lacul Beleu atunci când nu existau problemele de astăzi. Unul dintre copiii care pescuiau aici, acum mai bine de 40 de ani, este și Stelian Guzunov, care între timp s-a angajat ca pădurar în cadrul rezervației. Și el deplânge situația gravă în care a ajuns lacul.

„Îmi pare rău că, în ziua de azi am ajuns în așa situație ca lacul Beleu a rămas fără apă. Avem undeva la vreo 40 de centimetri apă și restul mâl, vreun metru și ceva. Când stai și-ți amintești, când eram copii, adâncimea era de trei, patru metri și de cu seară ne pregăteam râme, ne pregăteam totul și timp de o oră ieșeai cu torba plină cu pește. Acum întinzi toate malurile și nu mai e pește. Pricina? Pricina e apa. Bătrânii spuneau că erau câțiva pescari, și aceștia hrăneau un raion întreg numai din lacul Beleu. Peștele se păstra anul împrejur, iarna băgau năvoadele sub gheață și scoteau tone de pește, dar astăzi nu mai avem nici apă, nici pește”, a spus pădurarul de la Rezervația Naturală „Prutul de jos”, Stelian Guzunov.

Acesta își amintește și vremurile când oamenii veneau „ca la mare”, profitând de plajele oferite de lac și de liniștea zonei.

„Am ajuns cum am ajuns în ziua de azi. Înainte era o frumusețe, pe malul lacului Beleu era numai nisip, iarbă nu aveam, erau plase de volei, erau scăunele, căsuțe, oamenii veneai și se odihneau ca la mare. Cand intrai în apă doi metri, se vedea orice pietricică de la fundul apei, atât de limpede era. În ziua de azi, nu mai avem nimic”.

Acesta a venit și cu o propunere către autorități, pentru a menține cumva apa în lac, mai ales că se află „la doi pași” de râul Prut. 

„E trist și le-am propus ca o variantă, măcar aceste două gârle, gârla Năvodu și gârla Rotaru dacă ar fi curățate începând de la râul Prut și măcar cât ar putea spre lacul Beleu, cu anii poate s-ar mai spăla ceva din Beleu și s-ar mai curăți. - Dar ați zis că aici a fost apă acum câteva zile. - Da, a fost apă și în câteva zile sa dus toată”.

Ecosistemul rezervației nu este pus în pericol doar de scăderea nivelului apei, dar și de o exploatare de țiței, care funcționează de ani buni pe teritoriul rezervației, iar până anul trecut a aparținut unor privați. Această sondă de extracție și administratorii acesteia au fost implicați în mai multe scandaluri de-a lungul timpului. Procesul de extragere nu este încurajat de reprezentanții rezervației, dar pentru că este permis de lege, nu se pot opune. 

„Știți cum? Când s-a permis această activitate, în lege era scris că „sunt interzise aceste activități...cu excepția celor de valoare națională”. Iată acea paranteză le-a permis să desfășoare această activitate. Vorbind acum ca o persoană care apără mediul și pe care o doare sufletul pentru cea ce se întâmplă, eu consider că nu. Nu știu ce valoare are tot ce se extrage acolo și cât este de important pentru republică și pentru economia țării, dar ceea ce fac în ecosistem, sau ceea ce s-a întâmplat pe parcursul anilor cu poluarea și alte chestii, nu sunt lucruri normale”, a zis Viorica Palade.

În prezent, printr-un proiect de lege, votat în ambele lecturi, statul deține din nou dreptul de exploatare petrolieră. Am vrut să filmăm sonda, dar cei care asigurau paza teritoriului ne-au amenințat. 

„Noi suntem de la televiziune, filmam în rezervație și am auzit că platforma asta s-a întors la stat. E cineva din conducere cu care putem să discutăm și noi dacă ea funcționează? - Toți sunt la Chișinău, ei fac hârtiile pentru transfer, primire, predare. - Încă nu a trecut? - E trecut de pe data de 11 iunie, dar documentele nu-s făcute. - Dar putem filma și noi sonda asta care extrage petrol? - Ai permis să intri? - Cum? - Permisiune de a intra aici ai? - Păi, eu încerc să dau de oameni, dacă ziceți că nu aveți numărul de telefon. - De la Poliția de Frontieră aveți permisiune? - Pentru? - Pentru intrare aici. - Păi, am intrat în rezervație noi. - Și ce dacă? Uite acuma eu, dacă apelez Poliția de Frontieră, vine și te amendează că nu ai fost la dânșii să te înregistrezi”.

Printr-o decizie a Agenției Proprietății Publice, dreptul de exploare a zăcământului a revenit unui întreprinderi de stat, administrată de Sergiu Borș. Am încercat să discutăm atât cu acesta, cât și cu șeful agenției, dar, în ciuda promisiunilor că vor reveni, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Am reușit să aflăm că intenționează să vină, în scurt timp, cu un comunicat de presă, în care să ofere detalii despre planurile privind exploatarea petrolului. 

Un reportaj de Constantin Niculae 

Imagine de Vlad Glinjan

Montaj de Constantin Niculae